Mavis și Brielle făcuseră asta încet cu tăcerile lor.
“Ești gata să plecăm?” întrebă Delaney.
Și-a alunecat mâna pe brațul soțului meu.
A făcut-o cu o naturalețe care durea mai mult decât provocarea.
Ca și cum aș fi un om de serviciu.
Ca și cum soția ar fi fost un detaliu vechi în decorațiune.
Am simțit cum mi se strânge pieptul.
Dar am păstrat vocea joasă.
“Grant, ești încă soțul meu.
S-a apropiat.
Atât de mult încât Mavis să poată vedea hărțuirea, dar nu să audă fiecare cuvânt.
Suficient cât
