să-i permită lui Delaney să se bucure de scenă fără să se murdărească cu ea.
“Nu mă face de rușine în seara asta,” a spus el.
Vocea lui nu avea furie.
Furia ar fi fost mai umană.
Vocea lui era rece, administrativă, ca și cum ar fi corectat o agendă.
“Înainte să mă cunoști, locuiai într-un apartament mic și conduceai o mașină veche de zece ani.
A zâmbit.
“Ți-am dat această viață.
Pentru o clipă, nu am spus nimic.
Nu pentru că nu aș fi avut un răspuns.
Avea prea
