căzut fără niciun șifon.
Poșeta de pe brațul lui probabil a costat mai mult decât prima mea mașină.
Părul sus, buzele strălucitoare, zâmbetul exersat.
Delaney a fost directorul de relații corporative al lui Grant.
Era și femeia ale cărei mesaje apăreau noaptea pe telefonul lui, mereu chiar înainte să întoarcă ecranul cu susul în jos.
Ea era femeia pentru care Grant începuse să spună că întâlnirile se prelungesc.
Femeia pentru care cinele se răceau.
Femeia care nu a trebuit niciodată să ceară un loc în casa mea, pentru că Grant,
