și cum ar fi ars.
S-a uitat la fotografie.
Apoi s-a uitat la mine.
“N-am refuzat niciodată asta.
Nu vorbea tare.
Dar ceva în vocea ei a făcut-o pe Evelyn să nu mai respire.
Am văzut schimbarea de pe fața lui.
Fue mínimo.
Casi nada.
Un parpadeo demasiado lento.
Una tensión en la boca.
Un movimiento apenas perceptible hacia atrás.
Pero yo lo vi.
Y Luca también.
S-a întors încet spre ea.
“Evelyn?”
Și-a lăsat brațul.
“Nu te uita așa la mine.
Vocea lui Luca a coborât.
“Știai?”
Evelyn s-a
