zile l-am văzut deschizând uși, încheind conversații și fiind aproape de Alessandro când nopțile deveneau complicate.
Nu era un om care să rateze lucruri.
De aceea mi-a fost teamă să-l văd acolo.
“Vă rog să nu plecați, Signora,” a spus el.
“Nu cer permisiune.”
Vocea mea a ieșit mai rece decât mă simțeam.
Maso și-a coborât privirea pentru o secundă.
“Nu încercam să o opresc.
“Atunci dă-te la o parte.”
“Am oferit să o iau.
Expresia m-a luat prin surprindere.
L-am privit cu atenție.
Nu am văzut nicio batjocură.
Nu
