putut abține să nu privească.
Tânăra în rochia argintie era încă lângă Alessandro, dar nu mai privea pe nimeni.
Mâna lui era închisă în jurul inelului.
Alessandro nu s-a mișcat.
A durut mai puțin decât mă așteptam.
Sau poate deja consumasem toată durerea.
Când am ajuns la intrare, Maso Greco a apărut în fața mea.
Maso era unul dintre acei bărbați a căror prezență făcea ca o cameră să se corecteze singură.
Mare, tăcut, cu o loialitate pe care adevăratul său stăpân nu o arăta niciodată cu adevărat.
Ani de
