ruginită.
Nu am răspuns.
Privirea i s-a îndreptat spre copii.
Noah a încruntat din sprâncene.
Și Amara.
Același gest.
Același sânge vorbind în tăcere.
Maxilarul lui Luca s-a încordat.
“Câți ani au?” a întrebat el.
Degetele mi s-au închis în jurul geamului.
“Nu aici.
Evelyn s-a uitat la Luca.
Apoi la copii.
Apoi la mine.
Eleganța ei era încă intactă de la distanță, dar de aproape am văzut că ceva i se întărea pe față.
“Luca, ce se întâmplă?”
Noah a pus lingura jos.
“Mamă, îl cunoști?”
Înainte să poată
