răspunde, Luca abia s-a înclinat, ca și cum ar fi vrut să confirme ceva imposibil.
S-a uitat la Noah.
Apoi Amara.
Stăpânirea de sine i s-a frânt.
Și pentru prima dată după mult timp, nu l-am văzut pe omul de afaceri.
Nu l-am văzut pe bărbatul de pe pătură.
Nu am văzut negociatorul care putea încheia afaceri de miliarde de dolari fără să clipească.
L-am văzut pe omul care vorbise odată despre camerele de copii într-o dimineață de duminică.
“Sunt ale mele,” a spus el.
M-am ridicat atât de repede
