Nu am întrebat ce s-a întâmplat.
Tocmai m-am uitat la ea.
A tras aer adânc în piept.
“Nu cred că te mai iubesc ca înainte.
Mâna îmi tremura.
Și ceașca.
Pentru o clipă am crezut că ceaiul se va revărsa peste mine, iar această mică și ridicolă posibilitate m-a ajutat să mă concentrez.
Am pus cu grijă cana pe tejghea.
Nu voiam să-mi vadă mâinile cedând.
Nu voiam să-i ofer spectacolul despărțirii mele.
“Chiar asta vrei, Luca?”
S-a uitat la mine.
Nu a plâns.
Nu a ezitat.
“Da.
Un singur
