strâns mâna o singură dată.
Apoi s-a dat la o parte.
“Odihnește-te, domnule Bellamy.
Nu a corectat-o.
Nu i-a cerut să-i spună Tristan.
El doar s-a uitat la ea de parcă recunoștința ar fi lăsat ceva deschis între ei doi.
În acea noapte, spitalul s-a liniștit în acel mod înșelător în care coridoarele par liniștite, deși totul se poate schimba în orice moment.
Eleanor dormea.
Bianca revizuia notițele de pe birou când o ceașcă de cafea a apărut lângă mâna ei.
S-a uitat în sus.
Tristan era acolo.
“Nu te
