invit la o întâlnire,” a spus el. Consideră asta recunoștință.
Bianca s-a uitat la sticlă.
Numele era scris cu cerneală neagră.
Bianca.
Mai jos, exact ordinea.
Nu e o aproximație.
Nu orice cafea.
Cafeaua lor.
Cel care făcea cumpărături când avea o tură lungă și avea nevoie să se simtă puțin uman.
Dar ea nu-i spusese niciodată.
Degetele lui au rămas suspendate deasupra sticlei.
“Tristan.”
A rămas nemișcat când i-a auzit numele fără “lord”.
“Cum ai știut ordinul meu?”
Întrebarea a căzut între cei doi cu mai multă greutate decât
