reacționat bine.
Umerii lui Tristan s-au lăsat în jos ca și cum ar fi ținut greutatea unei clădiri.
Apoi a făcut ceva la care nu se aștepta.
I-a luat mâna.
Nu a fost un gest calculat.
Nu era seducător.
Era o necesitate.
“Mulțumesc,” a spus el.
Bianca a simțit degetele lui reci în jurul ei.
Pentru o clipă, nu a văzut omul bogat, numele de familie puternic sau costumul impecabil.
A văzut pe cineva speriat să-și piardă mama.
Și acest adevăr a atins-o mai mult decât ar fi trebuit.
I-a
