fixați pe mama lui.
Timp de douăzeci de minute, Bianca a lucrat fără să se gândească la altceva.
Când Eleanor și-a liniștit în sfârșit respirația și culoarea i-a revenit încet pe față, tensiunea din cameră abia s-a mai risipit.
Bianca a ieșit pe hol cu corpul plin de adrenalină.
Tristan o aștepta acolo.
Nu mai părea un om obișnuit să controleze sălile de ședințe, piloții și deciziile imposibile.
Arăta ca un fiu.
Doar atât.
“O să fie bine?” a întrebat el.
“Da,” a spus Bianca. O urmărim îndeaproape, dar a
