Nu era nicio îndoială.
Totul în Bianca s-a schimbat.
Roșeața a dispărut.
Rușinea a dispărut.
Tristan a dispărut din centrul atenției sale.
A rămas doar alarma.
A fugit.
Eleanor era palidă, respirația îi era greoaie, iar o mână strângea cearșaful.
Bianca s-a mișcat rapid, cerând sprijin, verificând oxigenul, semnele, dând instrucțiuni precise pe măsură ce alți asistenți intrau.
Timpul a devenit tehnic.
Minute.
Numere.
Drumuri.
Oxigen.
Răspunsuri.
Tristan stătea în prag, nemișcat.
Liniștea bărbatului din SUV a fost spulberată acolo.
Nu cu țipete.
Nu cu ordine.
Cu tăcere.
Cu ochii
