tremurândă. „Cred că își amintește de tine.”

Timp de aproape două ore, Juniper a refuzat să mă lase să plec mai mult de câțiva metri. De fiecare dată când mă ridicam, se târa pe iarbă și bloca poarta. I-am povestit și despre antrenament. Despre spitalul din deșert. Despre oamenii pe care îi salvasem și despre cei pe care nu îi salvasem. Și-a sprijinit capul de piciorul meu, ca și cum ar fi ascultat.

Știam că era mai bine să nu mă prefac că înțeleg detaliile. Dar mi-a recunoscut vocea. Și