ani de decizii îngropate începeau să se deschidă lângă vitrina magazinului de jucării.

Ethan m-a tras de mânecă. „Mamă, mai putem vedea roboții?”

Vocea lui mică m-a adus înapoi.

Am îngenuncheat în fața lor, forțându-mă să-mi afișez calmul pe față.

„Dragilor, mergem acasă.”

Dezamăgirea lui Ethan a fost imediată. Noah s-a uitat de la Damien la Evelyn și apoi din nou la mine.

„Ești trist?”, a întrebat Noah.

Am înghițit în sec.

„Doar surprins.”

Fața lui Damien s-a schimbat la auzul acestor cuvinte. Genul de schimbare care se întâmplă atunci