când un bărbat își dă seama că durerea trăiește undeva, fără el.

„Îmi pare rău”, a spus el.

Evelyn i-a atins brațul. „Damien.”

S-a retras.

Am văzut gestul. Și ea la fel.

Pentru prima dată de când o cunoscusem pe Evelyn Mercer, frica i s-a citit pe față.

I-am luat de mână pe băieți și am plecat.

De data aceasta, Damien nu m-a oprit.

Dar simțeam că mă privește.

Afară, aerul după-amiezii era rece și luminos. Băieții au vorbit mai puțin ca de obicei în drum spre casă. Ethan a