A oprit motorul și pentru câteva secunde a rămas nemișcat. Tăcerea nopții era grea. Se auzea doar respirația copiilor și foșnetul ierbii înalte.

 

„Coborâm, tati?” a întrebat unul dintre gemeni, cu voce mică.

 

„Coborâm,” a răspuns el simplu.

 

Casa scârțâia la fiecare pas. Ușa veche s-a deschis cu un geamăt lung, ca și cum protesta că fusese uitată atâta timp.

 

Înăuntru mirosea a praf și lemn vechi. Dar era acoperiș. Era un adăpost.

 

A întins o pătură pe jos și i-a așezat pe copii unul