toată viața mea. Ava își încrucișă brațele. — Amelia nici măcar n-a spus că o deranjează atât de tare. Am simțit ceva aproape absurd în afirmația ei. — Am cerut mașina înapoi de mai multe ori. — Nu serios.
— Cum ar fi trebuit să cer „serios” ceva ce era deja al meu? Nu răspunse. Mama interveni: — Amelia, nu transforma asta într-o competiție între surori. M-am uitat la ea. — N-am transformat eu nimic într-o competiție. Tu ai petrecut ani întregi luând de la mine ca să-i fie ei mai ușor.
