masa de sticlă a unei săli de ședințe, la patruzeci de etaje deasupra Manhattanului.
Orașul, de cealaltă parte a ferestrelor, devenise estompat de ploaie.
Publicitate
Totul era gri.
Cerul.
Sticlă.
Costumul lui Ethan Mercer.
Și, pentru o clipă, și viitorul meu.
Cuvintele tipărite pe document erau atât de simple încât aproape păreau curate.
Părăsiți reședința conjugală în termen de douăzeci și patru de ore.
Publicitate
Nu a spus că plânge.
Nu a spus să implorăm.
Nu spunea să continui cinci ani de viață cu o burtă uriașă și trei bebeluși
