De două ori.
Trei.
Nimeni nu s-a mișcat.
M-am uitat la inelul sângeros de sub lampa tatălui meu.
M-am uitat la fotografie.
M-am uitat la Maso.
Și am înțeles că abandonarea lui Alessandro nu a închis ușa iadului.
Doar pe cineva îl împinguse din cealaltă parte.
