ai găsit-o?” L-am întrebat pe Maso.
S-a uitat la cafeaua pe care încă o ținea.
“Afară, în casă.”
“Unde?”
Pauza a fost minimă.
Dar în acea pauză am înțeles că răspunsul contează.
“Lângă poarta de est,” a spus el.
Poarta de est.
Simțeam frig pe ceafă.
Casa lui Alessandro avea mai multe intrări, dar nu toate însemnau același lucru.
Principalul era pentru oaspeți.
Partea laterală era pentru furnizori.
Poarta estică era pentru cei care nu trebuiau să fie văzuți.
Ani la rând, am prefăcut că nu observ de câte ori
