“Cafeaua e pentru supraviețuire.
Leah nu a zâmbit.
Ochii lui mi-au trecut peste față, gât, mâini.
Căuta răni.
Neemoțional.
Ceilalți.
“Te-a rănit Alessandro?” a întrebat el.
“Nu.
“Ești sigur?”
“Leah.
Și-a închis gura.
Apoi a întrebat:
“Ai dormit?”
“Nu e suficient.
Asta părea să o îngrijoreze mai mult decât orice reacție dramatică.
Au intrat.
Maso a lăsat cafelele pe o masă din apropiere, dar nu a deschis cutia.
Leah continua să se uite la mine ca și cum ar fi calculat semnele vitale fără să mă atingă.
Mi-am încrucișat brațele.
