prin vizor.
Maso Greco era de cealaltă parte cu două cafele și o cutie albă de brutărie.
Lângă el era Leah Ferraro.
Leah era chirurg de traumă și una dintre puținele femei care îl puteau privi pe Alessandro ca și cum numele său de familie nu ar fi fost altceva decât o pacoste administrativă.
Încă purta haine chirurgicale.
Avea cearcăne adânci.
Nu părea să fi dormit.
Am deschis ușa.
“Ai adus cannoli la un dezastru?” Am întrebat.
Maso abia a ridicat cutia.
“Sunt cannoli ai scuzelor.
A încercat să zâmbească.
