zâmbit aprobator.
Brielle a ridicat telefonul, poate ca să trimită un alt mesaj, poate să înregistreze scena, poate să-și amintească mai târziu momentul în care toată lumea a crezut că m-au lăsat în locul meu.
Am continuat să adun fragmentele.
Unul mi-a tăiat degetul.
O linie roșie a apărut pe piele.
Mic.
Curat.
Nu am făcut niciun gest.
Grant s-a uitat la mine încă o dată.
“Nu aștepta treaz,” a spus el.
A fost o expresie atât de absurdă încât aproape că am zâmbit.
Ani de zile a așteptat.
La
