tăceri, nu voiam să mă gândesc la ea.
Mama lui Luca a fost mereu politicoasă cu mine.
Prea politicos.
Mi-a zâmbit fără căldură, m-a numit o drăguță fără afecțiune și a făcut comentarii despre “puterea anumitor femei” ori de câte ori o programare la doctor mergea prost.
Nu a spus niciodată că nu sunt suficientă pentru fiul lui.
Nu cu acele cuvinte.
Nu avea nevoie.
“Mama mea,” a repetat Luca.
Apoi Amara a tras ușor de mâneca mea.
Vocea i-a ieșit mică.
“Mamă.”
Miré hacia abajo.
Ella sostenía la servilleta
