aer.
Nu era niciun sunet.
A fost o senzație.
Ca atunci când o ușă se deschide într-o casă tăcută și știi, înainte să te uiți, că cineva a intrat.
M-am uitat în sus.
Luca era la intrare.
Evelyn avea o mână odihnindu-se pe brațul ei.
Purta un costum închis la culoare, perfect croit.
A fost impecabilă, ca întotdeauna.
Pentru o clipă, restaurantul părea să se micșoreze în jurul nostru.
Nu-l mai văzusem pe Luca de ani de zile.
Primul lucru pe care l-am observat a fost că părea mai în
