mănânc pizza.
Dar am mers.
Restaurantul avea o lumină controlată.
Fețe de masă albe.
Ferestre înalte.
Flori discrete.
Chelneri care păreau să se miște fără să scoată niciun sunet.
Oameni care vorbeau încet, ca și cum și problemele lor ar avea maniere.
Ne-au așezat lângă o fereastră.
Noah se certa cu mine dacă un prânz special ar putea include două deserturi.
Amara a desenat pe un șervețel de hârtie pentru că uitase să-și deschidă caietul și apoi a decis că șervețelul era “mai dramatic”.
Râdeam când ceva s-a schimbat în
