a luat o lopată.
Timp de câteva ore, sub privirile întregii străzi, a curățat singur mizeria de pe mașină și din fața porții. Fiecare lopată ridicată era o lecție pe care nu o mai putea ignora.
La final, obosit și murdar, s-a apropiat de gardul Tanti Mariei.
„Îmi pare rău”, a spus cu voce joasă. „Am greșit.”
Bătrâna nu i-a răspuns imediat. S-a uitat la el, apoi la florile rupte.
„Nu mie trebuie să-mi arăți cu vorbe”, i-a spus. „Ci cu fapte.”
A doua zi, Vali a adus pământ bun,
