În fața vilei, SUV-ul alb, pe care Vali îl lustruia aproape zilnic, nu se mai vedea decât pe jumătate. Capota era acoperită cu pământ, resturi vegetale, bucăți de moloz și bălegar proaspăt. Roțile erau îngropate, iar mirosul se simțea până în stradă.
Deasupra grămezii stăteau chiar cei trei saci negri pe care îi aruncase cu o zi înainte în curtea bătrânei.
Pe unul dintre ei era lipit un bilet simplu:
„Gunoiul se întoarce mereu la sursă.”
Vali s-a făcut roșu la față. A început să
