fiecare câțiva pași. Când am ajuns la mașină, a stat câteva secunde privind în jur. Era ca și cum nu știa ce urmează.

Pe tot drumul spre casă, aproape că nu s-a mișcat. Din când în când, îl priveam în oglinda retrovizoare. Era acolo. În sfârșit, nu mai era într-o cușcă, dar încă nu știa că era liber.

Construirea încrederii

Am pregătit un pat moale într-un colț liniștit al casei. Am pus apă și mâncare aproape. Nu am vrut să-l forțăm să facă nimic. În acea după-amiază, a cercetat fiecare