s-a uitat la ea.
E o fotografie.
Numele tău.
Poziția lui.
Cardul mic care ar fi trebuit să stea agățat de uniforma lui timp de trei zile.
Stomacul i s-a strâns.
“Nu am observat,” a șoptit el.
“Mi-am imaginat-o.
A luat insigna cu grijă.
“Ai păstrat-o tot acest timp?”
“A căzut din geanta ta.
“Și ai păstrat-o trei zile?”
Tristan i-a susținut privirea.
“Mă gândeam să ți-o dau înapoi.”
“Sună suspect de convenabil.
Apoi a zâmbit.
Nu era un zâmbet larg sau ușor.
A fost scurt.
Dar și-a schimbat întreaga
