la un semafor, și-a sprijinit mâinile pe genunchi și a izbucnit într-un râs incredul.
Un râs mic, frânt, epuizat.
“Controlează-te, Bianca,” a murmurat el.
Semaforul s-a schimbat.
Orașul continua să se miște.
Bianca credea că povestea se termină acolo.
În interiorul SUV-ului, Tristan a rămas tăcut.
Șoferul s-a uitat la el în oglinda retrovizoare.
“Acasă, domnule?”
Tristan nu a răspuns imediat.
Privirea i-a căzut pe scaunul pe care Bianca tocmai îl părăsise.
Un fir întunecat fusese prins în cusătura pielii.
Nu a fost nimic.
Prostii.
Dovezi minime că acea scenă
