mele la miezul nopții. Hotele, cluburi, companii maritime, imobiliare – acestea erau afacerile despre care oamenii citeau în ziare. Restul lumii mele nu era menționat în presă. Eram cunoscut pur și simplu ca „Patronul”. Dar în fiecare seară, mâncam singur. În acea seară, doi gardieni stăteau în fața sălii mele de mese, în timp ce eu eram așezat sub un candelabru din cristal, la o masă destinată pentru douăzeci de invitați. O singură farfurie fusese așezată. Cu doi ani în urmă, erau trei. Nu mai gândeam la asta. Sau, cel puțin,