viață, dar mă întorceam în fiecare weekend fără greș, pentru că acasă exista oriunde era bunica.

O Pierdere Devastatoare

Apoi Tyler a cerut-o în căsătorie, iar lumea a părut mai luminoasă ca niciodată. Bunica a plâns când Tyler mi-a pus inelul pe deget. Lacrimi adevărate, de bucurie – genul acela pe care nu și-l ștergea pentru că râdea prea tare în același timp.

Mi-a ținut ambele mâini și a spus: „Am așteptat asta din ziua în care te-am ținut în brațe.” Eu și Tyler am început să planificăm nunta, iar bunica