a lui Aleandro. Acesta stătea la biroul său din nuc, cu un teanc de contracte în față și un stilou în mână. Studiul era singura cameră în care lumea exterioară părea cu adevărat îndepărtată. Pereții din lemn închis absorbau sunetele, iar lumina de dimineață se răspândea pe paginile contractelor, făcând cifrele să pară aproape moi.

După șapte minute de citit același paragraf, un zgomot neașteptat a întrerupt liniștea. Ușa s-a deschis brusc, iar o fetiță de trei ani a pătruns în cameră. Purta o rochiță galben pal, iar părul ei