mică dintre ele tremura. Genunchii ei se clătinau sub o rochie galbenă decolorată, iar una dintre șosete îi aluneca în jurul gleznei, umedă de zăpada topită care se adunase pe podeaua aeroportului. În jurul ei, Terminalul 4 se mișca cu aceeași nerăbdare obișnuită: roți care scârțâiau pe gresie, anunțuri de zbor care se pierdeau în static, mașini de cafea care șuierau în spatele chioșcurilor, părinți care țipau la copii, oameni de afaceri care vorbeau prea tare la telefoane, ca și cum volumul ar putea reduce distanța. Afară, o ploaie rece