căzuse. Am acceptat, dar în mintea mea s-a conturat un plan. Nu avea să fie doar o cină. Avea să fie un spectacol.
Timp de două zile, bucătăria mea s-a transformat într-o extensie a restaurantului. Peste marmură se odihnea o terrina de creveţi tiger cu avocado; în frigider se răcea un pâté de ficat de pui cu coniac şi ulei de trufe şi o galantină de prepeliţă cu fistic.
Marko a rămas blocat în prag: „Aceasta nu e o simplă plată de aperitive.” I-am zâmbit: „Dacă o s-o aud din
