niciun efort să-și coboare vocea.
„Sincer, Vivienne, faci să fie incomod.”
„Ar trebui să pleci înainte ca securitatea să fie nevoită să te scoată.”
Lângă mine, Sophia a tras ușor de mâneca mea.
„Mami…”
„Unde e tati?”
Micuța ei voce tremura.
Și-a strâns colierul făcut manual la piept, de parcă l-ar fi protejat de lume.
Inima mi s-a frânt.
Încet, m-am așezat în genunchi lângă ea.
I-am acoperit ușor urechile cu ambele mâini.
Apoi m-am ridicat.
Când am înfruntat-o din nou pe Chloe…
Incredulitatea dispăruse.
Rămăsese doar o calm rece.