I-am dat inelul iubitei lui și s-a întors plin de sânge

de o brățară subțire.

Nu a fost un accident plăcut.

Nu era o umbră.

Era genul de semn pe care o femeie învață să-l recunoască chiar și când nu vrea.

Paharul i s-a cutremurat atât de tare încât șampania a lovit paharul în cercuri mici.

Fata nu s-a uitat la mine așa cum un iubit victorios privește o soție învinsă.

S-a uitat la mine ca la o ușă care s-ar putea deschide.

Publicitate
“Bine,” am șoptit.

A tremurat.

Nu știu la ce se aștepta de la mine.

O palmă peste