pară politețe.
Mâna lui se odihnea pe spatele gol al femeii, nu cu afecțiune, ci posesiv.
Ca cineva care arată un obiect nou.
Era frumoasă.
Brunetă, slabă, într-o rochie argintie care capta lumina fiecărei lămpi.
Dar frumusețea nu era primul lucru pe care îl vedeai dacă știai cum să arăți.
Primul lucru a fost frica.
Publicitate
Umerii îi erau prea încordați.
Bărbia prea nemișcată.
Mâna din jurul paharului de șampanie tremura cu o violență mică, constantă.
Alessandro s-a uitat la mine de cealaltă parte a încăperii.
A zâmbit.
“La mulți
