nu mă așteptam.
Eram atât de obișnuită cu veștile proaste încât, atunci când doctorul m-a sunat să confirme testul, am stat liniștită cu telefonul lipit de ureche.
Însărcinată.
Cuvântul nu mi-a intrat imediat.
A trebuit să închid ochii.
A trebuit să-mi pun o mână pe burtă.
A trebuit să-l ascult din nou.
Însărcinată.
La două săptămâni după ce Luca m-a părăsit, viitorul pe care l-am urmărit ani de zile a apărut în corpul meu ca o lumină imposibilă.
Nu doar că am simțit fericire.
Mi-a fost frică.
Am simțit furie.
