confuză.
Abia târziu în noapte, fiul meu a venit acasă.
Nu părea furios.
Nu părea trist.
De fapt, părea împăcat.
S-a așezat la masa din bucătărie și și-a turnat un pahar cu apă.
— Cum a fost? am întrebat.
A zâmbit.
— Exact cum mă așteptam.
— Ce ai făcut?
A rămas câteva secunde tăcut.
Apoi mi-a povestit.
Când intrase în sală, conversațiile se opriseră pentru o clipă.
Mulți dintre cei prezenți nu îl mai văzuseră de zece ani.
Unii nici măcar nu îl recunoscuseră imediat.
Dar când și-au dat seama cine era,
