fără să gândească.
Interiorul a primit-o cu o moliciune aproape ofensatoare.
Scaunele din piele erau atât de confortabile încât părea nedrept să existe așa ceva, în timp ce ea avea o canapea adâncită în apartament.
Cabana mirosea a cedru, colonie discretă și bani tăcuți.
Fără bani gălăgioși.
Nu bani care trebuiau să dovedească ceva.
Banii obișnuiau ca ușile să se deschidă singure.
Bianca și-a strâns geanta la piept, și-a sprijinit tâmpla de sticla rece a ferestrei și și-a închis ochii.
Și-a spus că se va odihni doar o secundă.
O
