încât pielea îi ardea, dar încă mai era o umbră de sânge uscat sub o unghie.
Cocul cu care ajunsese impecabil la spital devenise un nor de păr închis la culoare.
Uniforma lui mirosea a dezinfectant, cafea rece și ore prea lungi.
Tot ce voiam era să dorm.
Nu voia să ia cina.
Nu voia să vorbească.
Nu am vrut să verific mesajele.
Nici măcar nu voiam să ajung acasă într-un mod sofisticat.
Voiam doar să închid ochii și să dispar pentru câteva ore.
Afară, ploaia se oprise recent, iar
