Valeria a lăsat capul să-i cadă într-o parte.

— Nu… pot să merg…

Radu s-a uitat spre tatăl lui și a zâmbit.

— Exact cum ți-am spus.

A prins-o de braț.

Valeria și-a lăsat aproape toată greutatea în el, prefăcându-se că abia își poate controla picioarele.

Tereza i-a pus halatul pe umeri.

— Săraca de ea. Răul ăsta de mare a terminat-o.

Valeria ar fi vrut să o lovească.

În schimb, a murmurat:

— Mi-e somn…

— Doar puțin aer — i-a șoptit Radu. — După aceea te culci.

Au ieșit pe punte.

Vântul devenise puternic, iar