că mama ei nu venise să lucreze în conacul meu întâmplător.

O scrisoare misterioasă
Numele de pe hârtie era scris de mână de Elena. Nu era o notă în marjă. Nici o adresă. Nici un rendez-vous uitat. Un singur cuvânt, centrat sub ultima linie a avertismentului ei, ca și cum ar fi vrut ca Julian să-l descopere într-o zi.

Amara.

Timp de câteva secunde, Julian Hale nu s-a mișcat.

Era așezat la biroul său din cabinetul privat, cu scrisoarea Elenei deschisă sub lumina galbenă a unei lămpi de citit. Afară,