era pisoiul speriat pe care îl răpisem de pe șosea de munte. Acum era un râs matur, cu umeri puternici, gheare ascuțite și optsprezece luni de viață fără mine. „S-ar putea să nu-și amintească de tine”, m-a avertizat directorul sanctuarului. Apoi Juniper mi-a auzit vocea din bârlogul ei. A alergat prin țarc atât de repede încât doi dintre îngrijitori au întins mâna după tabletele tranchilizante.

Numele meu este Mason Reed. Aveam douăzeci și șase de ani când am găsit-o într-o noapte rece de noiembrie în afara orașului Durango, Colorado. Pe