ton scăzut pe care îl folosisem în coliba ei de la spital.

Reîntregirea legăturii

O față pătată a apărut în bârlog. Juniper s-a holbat la mine. Preț de câteva secunde, nu am văzut nicio recunoaștere în ochii ei chihlimbari. Apoi a țipat. Niciun șuierat. Niciun mârâit. Un sunet aspru, pătrunzător, pe care nu-l mai auzisem niciodată de la ea. S-a repezit înainte. „Mason, stai înapoi!” Rachel a strigat. Juniper a năvălit peste gard, ghearele ei sfâșiind iarba. Am deschis poarta. Îngrijitorii au strigat. Am căzut în genunchi exact când zece