și doi de ani, familia mea m-a tratat ca pe fiica cea mai în vârstă, singuratică, al cărei scop principal a fost să o facă pe sora mea mai mică, Sophie, să arate mai strălucitoare. Nunta ei generoasă trebuia să mai fie o noapte cu mine zâmbind prin ea.

Apoi tatăl meu, Graham Hart, a luat microfonul. “Uite, acolo este Clara”, a anunțat el, vocea sa purtând peste sala de bal. „Toți de una singură. Nu am putut găsi nici măcar o dată pentru ziua cea mare a surorii ei.”